De ziua numelui… PETRU RAREȘ

Fiul lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș s-a născut la o dată necunoscută într-un sat de pe malul lacului Brateș. Ungerea sa ca prinț a avut loc la 20 ianuarie 1527, în urma deciziei boierilor tarii, potrivit afirmațiilor lui Grigore Ureche.

Semnele misterioase erau aplicate trupul său și un hrisov regal al lui Ștefan cel Mare prin care l-a recunoscut ca și copil, l-au condus pe Petru zis Rares pe tron. Ultimul membru al familiei Musatinilor, dar cel mai demn urmaș al lui Ștefan, Petru este caracterizat ca un domn dotat cu un mare realism politic și calități singulare de organizator. Acțiunile întreprinse de-a lungul celor două domnii ale sale au trezit interesul Europei pentru teritoriul românesc și au consolidat unitatea poporului român. Mare suveran pe mai multe domenii feudale, arbitru al situației din Transilvania, Petru Rareș poate fi considerat un predecesor al lui Mihai Viteazul.

Anii de exil în Transilvania și Istanbul, eforturile militare de a frâna extinderea turcilor condusă de Soliman Magnificul, dar și cea a Poloniei nemulțumita de ocupația Pocutiei, transforma domnia lui Petru Rareș în cea mai dramatică domnie din istoria Moldovei. Obligat să se retragă în 1538, în orașul Cicei care i-a aparținut, Petru se întoarce pe tron cu acordul sultanului. Vor plăti cu viața lor pe cei care au complotat împotriva lui și au cedat fără luptă împotriva turcilor cetatea Sucevei. A fost pentru prima dată în istorie când o cetate inexpugnabila ca cea a Sucevei fusese cucerită cu ușurință. A doua sa domnie a însemnat relații bune cu Imperiul Otoman, dar Petru nu s-a ferit de încercările de a se implica în acțiuni anti-otomane alături de Margraful de Brandenbourg.

Abilitatea cu care a condus țara a asigurat Moldovei o mare dezvoltare culturală. Printre scriitorii epocii îl putem remarca pe Macarie, cel ce a scris la comanda lui Petru un letopiseț despre perioada de la moartea lui Ștefan cel Mare până la timpurile lui Petru Rareș. Moldova este din acest moment îmbogățită cu glorioase monumente ale artei feudale: clădiri conținând elemente specifice Renașterii. De altfel, cetatea Soroca, reconstruită de către Petru Rareș, prezintă uimitoare analogii cu castelul Caprarola din Italia, în ceea ce ține de plan și dimensiuni. În timpul domniei lui Petru Rareș, ornamentarea exterioară a bisericilor atinge perfecțiunea – Voroneț, Humor, Râșca, Moldovița, Sf. Dumitru, Probota sunt împodobite cu fresce. Petru a susținut dezvoltarea artei mineritului, obiectele de argint, broderiile și miniaturile păstrate în muzeele țării sau în străinătate confirmând un înalt rafinament artistic.

Scrisorile sale și mesajele înregistrate de către sfetnicii epocii arată un om vehement, impulsiv, ironic, o nouă personalitate care dictează în palat, pe câmpul de bătălie sau între două bătălii. Un spirit dinamic, realist, conștient de responsabilitățile sale, priceput și voluntar. Nicolae Iorga îl definea pe Petru Rareș drept model răsăritean al “Principelui” ideal descris de Nicolo Machiavelli.

Pe toată perioada delimitată de domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mihai Viteazul, Petru Rareș a fost domnitorul Moldovei care cunoscuse cea mai mare glorie: numele său fusese cunoscut din Spania până la Moscova, din țările germane până în Peninsula Balcanică. Personalitatea sa îi dă dreptul de a fi plasat printre domnitorii Renașterii, și, de asemenea, de a fi denumit prin formula “Moldavus Magnus, Dux Valachorum”.

 

Glaser Antonela




CNPR Suceava