Am ajuns si ziua de miercuri. Si pentru că este la mijlocul săptămânii sete si cea mai grea. De aceea a trebuit sa fim de dimineaţă de la ora opt la şcoală pentru a participa la o ora de fizica, istorie, matematica, geografie sau latina. Ceea ce a fost destul de amuzant, mai ales la matematica unde se uitau toţi ca la extratereştrii căci nu înţelegeau mai nimic (mai tarziu corespondenţii ne-au mărturisit că ei nu au învăţat aşa ceva la şcoalăJ).
Ora de SLAM ne-a adus noi provocări. Impărtiti in grupe de cate patru trebuia sa ne alegem cate un nume reprezentativ si apoi sa ne facem o intrare originala. E ceea ce se cheamă „punere in scena” si datorita ei am invătat cum sa fim mai relaxaţi si mai amuzanţi in fata unui public. Iar domnul Gérard, profesorul nostru, ne tot repeta ca trebuie sa zâmbim, sa ţinem capul sus, sa ne modelam voce in funcţie de situaţie si sa vorbim tare ca toata lumea sa ne audă si sa captam atenţia. Ne-a arătat cum poate existat poezie si cântec si când scoţi cele mai bizare sunete, dar nu când eşti singur, ci in grup. Si cel mai important, ne-a aplaudat si încurajat de fiecare dată, fără sa ne critice. In schimb ne-a dat foarte multe sfaturi utile ca sa putem prezenta ceva fără să ne tremure genunchii!
Cred ca vă întrebaţi de ce a trebuit să participăm la aceste ore de SLAM. Ca si noi de altfel. Răspunsul l-am aflat seara aceasta când am descoperit ca o sa punem in scena un mic spectacol despre proiectul nostru. Emoţii, emoţii, emoţii! Bine, sa nu exageram, doar ni s-a accelerat puţin pulsul (si da, nu ne-au tremurat genunchii!) căci eram filmaţi, fotografiaţi si urmăriţi nu numai de grupul nostru ci si de alţii. Si daca credeţi ca a fost uşor, ei bine n-a fost! Ne-am pregătit înainte vreo doua ore ca sa ne facem fiecare numărul care era de câteva minute. Si ca atmosfera sa se destindă, la finalul „spectacolului” Bryan ne-a demonstrat încă o dată cat de talentat este la dans, arătându-ne un original număr de aşa numit „dans de strada” (street dance) pe o melodie la fel de originala: cea făcută din aplauze! Toţi l-au felicitat după aceea , lăudându-l pentru talentul sau.
Si pentru ca am început atelierul SLAM cu o poezie, l-am terminat tot cu o poezie, insa nu cu oricare ci cu „Glossă” de Mihai Eminescu spusă in limba franceză de M. Gérard. Si asa am aflat că si străinii îl cunosc pe Eminescu, poate chiar mai bine decât credeam. Voi ce credeţi?
