Traducerea – muncă şi satisfacţii
Pe 28 mai 2016 a avut loc la Vaslui Concursul naţional de traduceri Corneliu M. Popescu. Probabil n-ați auzit de el. De Corneliu M. Popescu, vreau să spun, că despre concurs au tot fost informații pe Facebook în ultima vreme. Numele evenimentului este cel al unui geniu al traducerii. Corneliu M. Popescu a fost un tânăr român care a murit la cutremurul din 1977 la vârsta de doar 19 ani. Atât că pâna să moară l-a tradus pe Eminescu în engleză. Acuma dacă va place poezia, dacă va place Eminescu și dacă vă place engleza, luati o poezie din asta si vedeți si singuri cam cum e tradusă și cam cum sună. Am eu speranța secretă că după asta n-o să uitați niciodată cine este Corneliu M. Popescu.
Din fericire, și la Vaslui există iubitori de toate cele de mai sus, astfel că în acest an concursul de traduceri a ajuns la a XIII-a ediție. Ne-am înscris și noi cu un grup de 16 elevi din CNPR (clasele a VII-a, a IX-a și a X-a) și ne-am deplasat pentru proba scrisă la Liceul Teoretic “Mihail Kogălniceanu” din Vaslui alături de alţi peste 300 de copii din toată ţara. Acolo, un amalgam de vârste și de limbi: unii se căutau pe liste la franceză, alții la spaniolă și italiană, vreo câțiva, foarte puțini, la rusă, dar cei mai mulți, stiți deja, nu-i așa, la engleză. Probele, bineînţeles, traducere literară: text din limba modernă în limba română, text din limba română în limba modernă și, surpriză, un al treilea subiect, o bandă desenată; de tradus, normal. Unii s-au supărat și au dat vina pe ea că n-au putut să termine lucrarea, că a fost prea mult și nu s-au așteptat, însă altora le-a plăcut, li s-a părut ușor, chiar dacă nu anticipaseră una ca asta.
Pentru cei 16 candidați de la Colegiul Național “Petru Rareș” Suceava probele concursului au fost de bun augur. Jane Austen, Marin Preda si Superman nu au fost de neînțeles ori greu de tradus. Premiile și mențiunile pe care le-au obținut sunt dovadă că încă se mai citește, că literatura, în toate limbile pământului, încă mai are fani, și că, probabil, “meseria” (să pun sau să nu pun în ghilimele?) de traducător rămâne nemuritoare, deși nu și-o mai alege nimeni în ziua de azi. La festivitatea de premiere din amfiteatrul LMK numele colegiului nostru a răsunat de zece ori. Astfel, eleva Miruna Palaghean din clasa a VII-a A a obținut premiul întâi la categoria Juniori 2, fiind urmată de colega ei, Ruxandra Mihailiuc care a luat premiul al doilea, si de Lavinia Țibichi din aceeasi clasă, care a primit mențiune. La categoria Juniori 3, destinată claselor a noua și a zecea, elevul Ionuț Muntean (IX E) a obținut premiul al doilea, iar Iuliana Niga (X A), premiul al treilea. Tot la această categorie au fost acordate mențiuni următorilor elevi ai noștri: Irina Popescu, Miruna Chirila, Vlad Ilie, toți din IX E, Loriana Oniu din IX A și Magda Iacob din X A. Filmul documentar al celei de-a XIII-a ediții, cuprinzând și momentele premierii, a fost deja postat de organizatori pe youtube si Facebook.
Concursul de traduceri de la Vaslui a fost o bucurie din mai multe puncte de vedere. În primul rând a fost această bucurie a elevilor de a se înscrie și a participa fără a fi împinși din spate de profesor, de a se aventura cu curajul specific vârstei în acest cel mai complex si solicitant exercițiu de limbă, imaginație şi creaţie; a fost şi bucuria de a merge cu trenul într-un alt oraş, ceva gen excursie, dar și competiție, și responsabilitate; a fost și bucuria însoțitorilor grupului de a afla această reponsabilitate la acești elevi, a fost apoi succesul cu descoperirea (sau confirmarea) că, da, chiar știm să traducem, şi nu în ultimul rând amintirea tuturor acestora. Îl citez în final pe unul dintre participanţi, Ștefan Săcrieriu, mare sufletist şi spirit total dezinteresat, care m-a oprit deunăzi să-mi spună “Nu-i nimic dacă n-am luat nicio diplomă. A fost frumos. Mergem și la anul.”
Prof. Nicoleta-Carmen Andronachi
